Clasele IX A, C Arta Egeeană

Temă de efectuat pentru elevi (clasa IX A, C)

Se va realiza o schiță (în creion, cu valorație sau în nuanțe de culori) după o creație reprezentativă a artei Cretane, Miceniene sau Cicladică (facultativ) Tema efectuată va fi trimisă până la ora următoare pe grupul Messenger pentru evaluare

Arta Egeeană (aprox. 2800- 1100 Î.Hr.) 

Egeean, -ă = adj. referitor la popoarele de la Marea Egee. Cvilizația și arta egeeană = nume dat civilizațiilor și artei preelenice care s-au dezvoltat cu aproximație între anii 2600 și 1200 Î. Hr. (sunt mai multe păreri la datare) în insulele și pe coastele Mării Egee.                                         

Arta Cicladică (aprox.2800-2200 Î.Hr.)

Civilizația cicladică a apărut pe insulele din Marea Egee din 3300 î.Hr. până în 1100 î.Hr. Împreună cu civilizația minoică și civilizația miceniană, poporul cicladic este considerat printre cele trei mari culturi ale Mării Egee. Prin urmare, arta cicladică cuprinde una dintre cele trei ramuri principale ale artei de la Marea Egee. La sfârșitul neoliticului, în arhipelagul cicladelor de jurul insulei Delos înflorește o civilizație strălucită care marchează începuturile artei grecești. Locuitorii acestor insule trăiau în sta sau mici târguri aproape de mare. Activitățile lor agricole principale sunt: cultivarea cerealelor, a viței-de-vie și a măslinului. Printre ei se aflau și artiști care au extins o mare măiestrie în cioplirea mermurii și care au sculptat „idoli”. Majoritatea au fost descoperiți în morminte, mai ales la Paros, Naxos, Amorgos și Syros. Totuși nu se știe prea bine ce ar trebui să reprezinte. Acești idoli, capete sau statuete, cu înălțimi de la 10 centimetri până la 1,5 metri, ne fascinează prin formele lor stilizate, fiind o formă de artă abstractă. Accentuând anumite volume sau reducând o figură la starea de epură, artiștii cicladici eliminau toate elementele secundare ca sa scoată la iveală esențialul. 

Sculpturile cicladice. Cea mai cunoscută formă de artă a acestei perioade e reprezentată de figurile de marmură numite de obicei „idoli” sau „figurine”, deși niciun nume nu este prea clar. Primul termen sugerează o funcție religioasă care nu este în niciun caz agreată de experți, iar cel din urmă nu se aplică în mod corespunzător celor mai mari figuri, care sunt aproape de dimensiunile oamenilor. Totuși majoritatea acestor figuri, sunt reprezentări foarte stilizate ale formei umane feminine, de obicei având o calitate stilizată și geometrică ce le conferă o asemănare izbitoare cu arta modernă de astăzi. Cu toate acestea, se poate să fie o concepție greșită modernă, deoarece există dovezi că figurile au fost inițial vopsite luminos. Majoritatea figurinelor sunt feminine, sub formă de nuduri și cu brațele pliate peste stomac, de obicei cu brațul drept ținut sub cel stâng. Majoritatea scriitorilor ce au privit aceste artefacte dintr-o perspectivă antropologică sau psihologică au presupus că sunt reprezentative pentru o Mare Zeiță a naturii, într-o tradiție continuă cu cea a figurilor feminine neolitice, cum ar fi Venus din Willendorf.

Asemănări și influențe:

Cultura de la Hamangia, România

Figurine de la Cucuteni, România

Sculptura modernă a sec. XX

Brâncusi 

Modigliani

Picasso

Arta Cretană (Minoniană) (aprox. 2700- 1420 Î.Hr)

Cea mai timpurie civilizație europeană de nivel înalt, civilizația minoică, a luat naștere în bazinul oriental al Mării Mediterane, pe insula Creta. După declinul civilizației minoice, locul în acest spațiu i-a fost luat de cultura miceniană, reprezentată de ahei, care au fost primii indo-europeni ce au ocupat Creta. În paralel cu civilizațiile egipteană și mesopotamiană, la răsăritul Marii Mediteraneene se dezvoltă civilizația cretană. Creta este o insulă așezată la distanțe egale de Europa-Asia-Africa (Egipt). Datorită poziției sale geografice, civilizația cretană va primi influențe atât din partea Egiptului, cât și a Mesopotamiei. La rândul ei, Creta va avea o mare contribuție la formarea culturii și artei grecești. Dezvoltarea civilizației cretane este legată de înflorirea orașelor, fiind o civilizație urbană. Orașe precum Cnossos, Phaistos, Haggia-Triada, Gurnia sunt printre cele mai bogate, datorită dezvoltării meșteșugurilor și comerțului. Din punct de vedere religios, din informațiile păstrate, se poate afirma că religia lor era politeistă. Din lipsă de date, nu se poate preciza nici numărul, nici numele zeităților cretane. Probabil că cele mai importante erau zeitățile feminine, ca simboluri ale fertilității și regenerării naturii, și taurul, ca animal sfânt. Ritualurile religioase se desfășurau în aer liber, în mici capele sau în anumite săli din palatul regal. Civilizația cretană atinge maximul de înflorire între secolele XVI-XV î.Hr. Palatul cretan este cea mai importantă construcție din cadrul arhitecturii cretane. El reprezintă centrul administrativ al orașului, este reședința regală și probabil centru religios. De mari dimensiuni, desfășurându-se pe verticală pe 1-2 etaje, palatul este așezat pe o colină, planul său urmărind configurația terenului. Este înconjurat la exterior de ziduri din cărămidă, dar nu are aspect de fortăreață ca palatul mesopotamian. Datorită poziției favorabile a insulei și reliefului ei stâncos, nu se vor construi ziduri groase de apărare, căci primejdia unor invazii exterioare este mică și, ca atare, accentul nu cade pe elemente de fortificație. Palatul este deschis spre peisaj prin numeroase logii și terase, ce permit locuitorilor lui să admire natura. În construcția palatului se pune accentul pe confort, atât prin facilitățile oferite locuitorilor, cât și prin picturi, reliefuri, coloane colorate ce îl împodobesc spre delectarea locuitorilor. Planul palatului este unul foarte complicat, labirintic, de formă neregulată. În funcție de necesități și urmărind configurația terenului, acest plan poate fi mărit prin adăugarea ulterioară a numeroaselor spații. Palatul cuprinde una sau mai multe curți interioare, din care una este centrală (52 X 25 m), în jurul căreia sunt dispuse camerele foarte numeroase, coridoare întortocheate ca niște labirinturi, galerii și, din loc în loc, terase și logii.

 Exemple de artă Cretană:

Arta Miceniană (aprox1600-1120 Î.Hr.)

Se știe puțin despre practicile religioase la micenieni. Minoicii au avut o influență puternică asupra practicilor religioase și ritualurile practicate de micenieni. Doar câteva texte descriu numele zeilor. O divinitate populară a fost Poseidon, (asociat cu cutremure). Alți zei importanți ai panteonului erau Doamna Labirintului și Diwia (Marea Zeițǎ), Zeus - Hera, Ares, Hermes, Athena, Artemis, Dionysos și Erinya. Existau foarte puține temple și altare în care ar fi fost exercitate practici religioase. Se poate presupune cǎ toate ritualurile erau desfășurate în aer liber sau în sanctuarele din vârfurile munților. Unele altare au un design structural tripartit.Micenienii produceau ulcioare, kratere în care combinau apa cu vinul și potire. Vasele care au fost exportate au fost mai complicate de proiectat și aveau motive frumoase, reprezentând de multe ori războinici și animale. Navele în formǎ de trepiede, bazine, sau lămpi au fost găsite în cantități mari în siturile arheologice. Statuete de teracotǎ includeau figurine antropomorfe și, uneori, figuri zoomorfe, cele mai multe dintre ele fiind de sex masculin sau feminin. Erau colorate și au fost adesea folosite ca statui de cult. Temele în picturǎ includeau vânătoarea, scenele de război, procesiuni, mitologie și legendă. Mai multe fresce au fost, de asemenea, găsite în palate, în timp ce temele similare au fost utilizate si în ceramică. În Grecia miceniană este contextul istoric în care s-au făcut cunoscuţi Homer şi o mare parte dintre filosofii şi scriitorii greci. Numele provine de la situl arheologic Micene, situat în nord-estul provinciei Argolis. Arta miceniană cuprinde construcţii arhitecturale remarcabile, precum palatele din Micene, Tyrins şi Pylos. La origine, acestea erau centre administrative ale statului, fapt dovedit de documentele găsite. Din punct de vedere arhitectonic, succedă palatele minoice, fiind structurate într-un mod asemănător. Ce

Exemple de artă miceniană: