Peisajul arhitectural rural

Case tradiționale redate în perspectivă cu anturaj

Desene colorate, acuarele, picturi în culori acrilice și ulei

Temă de efectuat: elevii vor realiza un desen colorat în culori de apă pe format A3, o casă tradițională (vernaculară) la alegere din exemplele date sau din alte exemple pe tema dată. Lucrarea efectuată va fi predată pe Cursul Classroom pentru evaluare și notare

Câteva aspecte despre arhitectura vernaculară, tradițională, rurală

În arhitectură, “vernacular” este termenul folosit pentru a desemna construcţiile populare, realizate de persoane a căror activitate principală nu este neaparat în domeniul construcţiilor. Se bazează pe o cunoaştere empirică a materialelor, câştigată în timp, prin încercări (şi eşecuri) repetate. Cunoştinţe care sunt transmise din gerenaţie în generaţie, pe cale orală.

Termenul “vernacular” în arhitectură poate căpăta faţete diferite în funcţie de tendinţele ţării în care este folosit, motiv (sau cauză ?) pentru care acest termen conţine o doză mică de ambiguitate.

De ce “arhitectura vernaculară” nu este denumită mai simplu “arhitectura tradiţională” ? Pentru că “arhitectura tradiţională” desemnează construcţiile ridicate de meşteri, de oameni specializaţi în construcţii, şi care nu vor fi utilizatorii acestora. Meşterii şi-au preluat cunoştinţele pe cale orală, din strămoşi, şi materializarea cunoştinţelor lor conduc la o arhitectură specifică zonei din care fac parte. Arhitectura tradiţională cuprinde şi clădirile cu caracter public (ex: biserici).

“Arhitectura vernaculară” poate deveni “arhitectura tradiţională” prin persistenţa formelor şi conceptelor sale.

“Arhitectura populară” este “arhitectura tradiţională” dar aplicată doar în mediul rural.

“Arhitectura rurală” desemnează arhitectura în mediul rural – atât cea populară cât şi tendinţele de-a lungul timpului. Nu are valorile “arhitecturii tradiţionale” sau ale “arhitecturii populare”.

De exemplu,aplicând toate aceste noţiuni în cazul arhitecturii maramureşene, înţelegem că aceasta s-a născut ca arhitectură vernaculară. Cei care ridicau casa erau şi cei care o foloseau; tehnicile au fost transmise din generaţie în generaţie, pe cale orală, până ce au ajuns la desăvârşirea care încă o mai vedem la sate. În ultimul secol arhitectura maramureşeană a devenit tradiţională pentru că meşterii locali sunt cei care ridică noile case, după principiile transmise din strămoşi.

Casele tradiționale cu valoare de patrimoniu sunt protejate și conservate unele expuse în muzee în aer liber, de exemplu: Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, Muzeul Civilizației Populare Tradiționale „ASTRA” din Sibiu și Muzeul satului oșănesc în aer liber de la Negrești Oaș, jud. Satu Mare

https://oasmuseum.ro/

https://coltisorderomania.ro/2019/03/04/muzeul-satului-din-sibiu-cel-mai-frumos-muzeu-in-aer-liber-din-europa/

https://muzeul-satului.ro/