Pictura peisagistică

Lucrare realizată cu tonuri deschise și închise ale valorilor calde și reci pentru redarea profunzimii tabloului

Perspectiva culorilor în fotografia unui peisaj panoramic

Peisajul natural redat în stil realist

Temă de efectuat: elevii vor realiza o lucrare în culori cu un peisaj preferat. Se va folosi formatul A3 (33x48 cm) sau A4 și tehnica la alegere (în culori de apă său de ulei) Tema efectuată va fi postată pe grupul Messenger până la ora următoare.

Subiectul lucrării: un peisaj natural redat pictural și realist în perspectivă cu păduri, câmpii, râuri și lacuri ș.a.  

Conținuturile lecției: Contrastul închis-deschis. Contrastul cald-rece. Efectul spaţial al culorilor. Exerciții: diverse exerciţii de compunere, utilizând în contrast nuanţe şi tonuri ale culorilor calde și reci.                  

Explicații: Contrastul închis- deschis al culorilor se obține prin amestecul culorilor cu alb în partea luminată și cu negru în partea umbrită. Contrastul cald-rece (perspectiva culorilor) se realizează între culorile calde (roșu, galben, oranj) și culorile reci (albastru, verde, violet) din cercul culorilor. Efectul spaţial al culorilor se obține punând gradat culorile calde în planurile apropiate și culorile reci în planurile depărtate ca efect vizual de apropiere și depărtare în compoziție. Nuanțele și tonurile  culorilor se obțin amestecând culorile între ele și cu alb sau negru din cercul cromatic                

Pictura peisagistică, cunoscută și sub numele de artă peisagistică sau peisajul, este reprezentarea peisajelor naturale, cum fi munții, văile, copacii, apele și pădurile, mai ales unde subiectul principal este o vedere largă, cu elementele sale dispuse într-o compoziție coerentă. Cerul este aproape întotdeauna inclus în imagine având de multe ori un rol important, în diferite momente ale zilei și condiții atmosferice. De asemenea anotimpul este adesea un element important al compoziției .

În mod traditional, arta peisajului reprezintă suprafața Pământului, dar există și alte tipuri de peisaje, cum ar fi peisajul de pe alte planete sau peisajul fantastic, suprarealist.

În orice tehnică picturală sau stil artistic peisajele din natură pot fi:

Peisajele marine descriu oceane sau plaje.

Peisajele fluviale descriu râuri sau pârâuri.

Peisajele ce descriu orașe (peisaje urbane).

Peisajele aeriene descriu o suprafață sau un sol de sus, în special așa cum se vede dintr-un avion sau navă spațială. 

Peisaje abstracte sau semi abstracte (abstractizate)  care urmăresc să transmită viziunea ireală a minții ca spațiu tridimensional imaginar.

Vedute este termenul italian pentru vedere și este folosit în general pentru peisajul pictat, adesea peisaje urbane care erau o tematică comună a picturii din secolul al XVIII-lea.

Fotografia artistică de peisaj

Exemple orientative cu fotografii  

Exemple orientative de lucrări realizate pe această temă

Explicații ale conținuturilor din lecție

Contrastul închis- deschis al culorilor se obține prin amestecul culorilor cu alb în partea luminată și cu negru în partea umbrită. Contrastul cald-rece (sau perspectiva culorilor) se realizează între culorile calde ( roșu, galben, oranj) și culorile reci (albastru, verde, violet). Efectul spaţial al culorilor se obține punând gradat culorile calde în planurile apropiate și culorile reci în planurile depărtate ca efect vizual de apropiere și depărtare în compoziție.   

Nuanțe = culori rezultate din amestecul a doua culori vecine (UNA PRIMARA+UNA SECUNDARA) din spectru (ROGVAIVi). Se referă la calitatea unei culori de a fi mai calda sau mai rece.        

Exemplu.: rosul virează către galben, prin oranj.

Ton = rezultatul amestecului unei culori cu o nonculoare.

Culoare + alb = culoare cu ton deschis (folosita pentru a sugera suprafețe luminate) = numita TENTA

Culoare + negru = culoare cu ton închis (folosita pentru a sugera suprafețe umbrite) = numita UMBRA

Exemplu.: rosul virează către negru:

Exemplu.: rosul virează către alb:

Atât tonurile cat și nuanțele unei culori sunt nelimitate ca și număr, iar combinațiile sunt de ordinul sutelor de mii.

Fiecare nuanță rezultata din amestecul dintre doua culori poate vira la rândul ei către alb sau negru.

Tonuri spre alb și negru ale culorilor din spectrului solar

24 de nuanțe ale culorilor spectrului solar

Valoarea culorii este cel mai important aspect într-un tablou. Utilizând cu măiestrie valoarea culorii, artistul poate creea un gradient contrastant al diferitelor obiecte din tablou și prin aceasta tehnica poate atrage atenția privitorului către unul sau mai multe puncte focale. Nuanțele și valoarea culorilor sunt distribuite in funcție de distanta astfel încât sa confere senzația de adâncime și implicit iluzia unei imagini tridimensionale; in apropiere regăsim culori calde și saturate; galben, rosu, violet verde, in plan mediu culori estompate, din familia de culori rosu și violet cu o valoare medie, urmata apoi de o zona de culori de un albastru cu valoare mica si in cele mai îndepartate zone doar culori foarte slabe de gri-violet.

Efectul spațial al culorilor sau perspectiva culorilor, perspectiva aeriană, (atmosferică)

Perspectiva aeriană, numită și perspectivă atmosferică este o metodă de creare a iluziei de adâncime sau recesiune, într-o pictură sau desen prin modularea culorii pentru a simula schimbările efectuate de atmosferă asupra culorilor lucrurilor văzute la distanță. 

Perspectiva aeriană sau perspectiva atmosferică se referă la efectul pe care atmosfera îl are asupra aspectului unui obiect privit de la distanță. Pe măsură ce distanța dintre un obiect și un privitor crește, contrastul dintre obiect și fundalul său scade și contrastul oricăror marcaje sau detalii din interiorul obiectului scade, de asemenea. Culorile obiectului devin, de asemenea, mai puțin saturate și se deplasează spre culoarea de fundal, care este de obicei albăstruie, dar poate fi o altă culoare în anumite condiții (de exemplu, roșiatică în jurul răsăritului sau apusului ).

Culorile din depărtare sunt in general mai reci, iar cele din apropiere ușor mai calde.

Culorile din apropiere sunt mai întunecate ca valoare, iar cele din fundal mai estompate.

Perspectiva atmosferică in pictura este senzația de adâncime provocata de efectul luminii la trecerea ei prin atmosfera. In principiu, scade intensitatea și contrastul culorilor pe măsura ce creste distanta.

În picturile cu peisaje, efectul perspectivei atmosferice adaugă o senzație de farmec și mister. De aceea este foarte important pentru un pictor să cunoască efectele perspectivei atmosferice, dar mai ales sa deprindă tehnicile specifice obținerii senzației de adâncime și a unei iluzii tridimensionale într-o pictura pe o pânză bidimensionala, fapt ce denota preocupare in realizarea artistica a lucrărilor sale. Tehnicile utilizate sunt foarte variate și implica observarea atenta asupra schimbării formei și culorii obiectelor asupra modificări valorii și saturației culorilor, etc. 

Tipuri de perspective folosite în lucrare

Perspectiva liniară sau conică la un punct de fugă

Perspectiva aeriană a culorilor sau efectul spațial al culorilor