Iluzii optice în artă

Lumea lui Escher

M.C. Escher ( 1898 – 1972), a fost un artist plastic, gravor și grafician olandez

Cele mai cunoscute lucrări ale sale au ca punct de plecare obiecte imposibile și iluzii optice.

O iluzie este o denaturare a simțurilor, dezvăluind modul în care creierul uman organizează în mod normal și interpretează stimuli senzoriali. Deși iluziile denaturează realitatea, ele sunt, în general împărtășite de majoritatea oamenilor.

Iluziile pot să apară pentru oricare dintre simțurile umane, dar iluziile vizuale (iluzii optice) sunt cele mai cunoscute și înțelese. Accentul pus pe iluziile vizuale apare deoarece văzul domină de multe ori celelalte simțuri. De exemplu, persoanele care urmăresc un ventriloc vor percepe vocea ca venind de la marionetă, deoarece pot să vadă gura marionetei rostind cuvintele.

Unele iluzii sunt bazate pe presupuneri de ordin general pe care le face creierul în timpul percepției. Aceste presupuneri sunt generate de principiile de organizare (de exemplu, gestaltismul), de capacitatea unui individ de percepție în adâncime și de percepție a mișcării și de mișcare și percepție, și de constanța perceptivă. Alte iluzii sunt cauzate de structurile senzoriale biologice din corpul uman sau de condiții din afara corpului într-un anumit mediu fizic.

Termenul iluzie se referă la o formă specifică de distorsiune senzorială. Spre deosebire de o halucinație, care este o denaturare în absența unui stimul, o iluzie reprezintă o percepție greșită a unei senzații existente. De exemplu, auzirea unor voci, indiferent de mediu, este o halucinație, dar auzirea unor voci în sunetul apei care curge (sau al altei surse de zgomot) este o iluzie.

O iluzie optică se caracterizează prin perceperea vizuală de imagini, care sunt înșelătoare sau care induc în eroare. Prin urmare, informațiile aduse de ochi sunt procesate de către creier pentru a crea aparent o percepție care nu corespunde cu măsurarea fizică a sursei stimul. O presupunere convențională este că există iluzii fiziologice care apar în mod natural și iluzii cognitive care pot fi demonstrate prin anumite trucuri vizuale care dezvăluie modul cum funcționează sistemele de percepție umană. Creierul uman construiește în mintea noastră o lume bazată pe informațiile pe care le obține din mediul înconjurător. Cu toate acestea, uneori, el încearcă să organizeze aceste informații într-un mod pe care-l consideră cel mai bun, în timp ce alteori încearcă să umple golurile.Acest mod în care creierul nostru funcționează constituie baza unei iluzii.

O iluzie optică: pătratul A are exact aceeași nuanță de gri ca pătratul B. (vezi tabla de șah a lui Adelson.)

Exemple de imagini iluzorii

Op-art sau op art (din engleză de la Optical art) reprezintă o direcție în artele vizuale moderne care se bazează contrastele puternice între culorile alb și negru, forme geometrice planare și spațiale, și, mai ales, pe iluzii optice.

Optical art face din percepție, din condiția „vizuală” a operei, un principiu de formare și existență a creației. Metoda de bază constă în folosirea formelor geometrice abstracte și a suprafețelor colorate, pentru a provoca în ochii privitorului efecte de mișcare și vibrație prin tehnica iluziilor optice. Înglobată adeseori în cinetism (engleză: kinetic art), op-artul își are rădăcinile în preocupările futurismului și constructivismului de redare a mișcării, ca și în cercetările percepției întreprinse de Piet Mondrian sau de artiștii de la Bauhaus.

Curentul Expresionism

Die Brücke ("Puntea")

Der Blaue Reiter ("Călărețul albastru")

Expresionismul a fost un curent artistic modernist, inițial prezent în poezie și pictură, ce are ca origine Germania la începutul secolului al XX-lea. Acesta este caracterizat de prezentarea lumii din perspectivă strict subiectivă, distorsionată intenționat, pentru a crea momente emoționale care să transmită idei și stări de spirit.Artiștii de origine expresionistă caută să indice înțelegerea lumii prin propria lor perspectivă^[ sau experiență emoțională comparată cu înțelegerea "obișnuită" sau rațională a lumii materiale.

Expresionismul german a fost reprezentat de către Ernst Ludwig Kirchner, Erich Heckel, Karl Schmidt-Rottluff, Max Pechstein - grupul Die Brücke ("Puntea") din Dresda - și Franz Marc, August Macke - din jurul Almanahului Der Blaue Reiter ("Călărețul albastru") din München - acoperind perioada 1905 - 1918. Vor adera mai târziu Emil Nolde, Paul Klee și Wassily Kandinsky.

În pofida programelor, expresionismul nu a fost niciodată o școală în adevăratul sens al cuvântului. Reprezentat de artiști foarte diferiți, expresionismul se impune mai mult ca un stil, decât ca o mișcare artistică. Acest stil va depăși de altfel repede granițele picturii: va cuprinde în sfera sa și sculptura, poezia și muzica, cu compozitori ca Arnold Schönberg și Alban Berg. Revolta expresionistă propune o formulă nouă, dar păstrează temele tradiționale, rareori abordând revendicări politice sau sociale. Este o revoluție pur estetică, caracterizată de culori țipătoare, contrastante, de linii frânte și curbe, de un ritm discontinuu.Expresionismul este reacția firească a unui grup de pictori germani la academism și convenții estetice rigide, dar și la autoritarismul celui de-al doilea Reich. Revolta artiștilor a proclamat libertatea creatoare absolută și primatul expresiei asupra formei. Rezultatul este o artă spectaculoasă din punct de vedere cromatic și o estetică revoluționară.
Expresionismul devine, începând din 1933, ținta atacurilor naziste. În anul 1937 se organizează expoziția "Arta degenerată": expresioniștii sunt prezentați aici ca dușmani ai regimului și rasei germane. Operele lor sunt confiscate și excluse din muzee. Din fericire, în ciuda distrugerilor și a războiului, s-a reușit recuperarea multor tablouri, chiar dacă unele au fost deteriorate. Ele au fost redate patrimoniului universal și iubitorilor de artă, ca o dovadă că violența nu poate învinge niciodată frumosul.
În afara Germaniei, cei mai cunoscuți pictori expresioniști sunt norvegianul Edvard Munch, cu celebrul său tablou Țipătul, olandezul Kees van Dongen ș.a.

Mari pictori ai Expresionismului

Edward Munch (1863-1944)

a fost un pictor norvegian, unul dintre pionierii artei moderne, considerat precursor al expresionismului, mai cu seamă un reprezentant al tradiției artistice europene decât a celei norvegiene. A fost prin natura sa un solitar, dar, paradoxal, l-au interesat foarte mult relațiile interumane, care vor reprezenta esența creației sale.