Iluzii optice artistice

 

Iluzii optice în artă

Lumea lui Escher

M.C. Escher ( 1898 – 1972), a fost un artist plastic, gravor și grafician olandez

Cele mai cunoscute lucrări ale sale au ca punct de plecare obiecte imposibile și iluzii optice.

O iluzie este o denaturare a simțurilor, dezvăluind modul în care creierul uman organizează în mod normal și interpretează stimuli senzoriali. Deși iluziile denaturează realitatea, ele sunt, în general împărtășite de majoritatea oamenilor.

Iluziile pot să apară pentru oricare dintre simțurile umane, dar iluziile vizuale (iluzii optice) sunt cele mai cunoscute și înțelese. Accentul pus pe iluziile vizuale apare deoarece văzul domină de multe ori celelalte simțuri. De exemplu, persoanele care urmăresc un ventriloc vor percepe vocea ca venind de la marionetă, deoarece pot să vadă gura marionetei rostind cuvintele.

Unele iluzii sunt bazate pe presupuneri de ordin general pe care le face creierul în timpul percepției. Aceste presupuneri sunt generate de principiile de organizare (de exemplu, gestaltismul), de capacitatea unui individ de percepție în adâncime și de percepție a mișcării și de mișcare și percepție, și de constanța perceptivă. Alte iluzii sunt cauzate de structurile senzoriale biologice din corpul uman sau de condiții din afara corpului într-un anumit mediu fizic.

Termenul iluzie se referă la o formă specifică de distorsiune senzorială. Spre deosebire de o halucinație, care este o denaturare în absența unui stimul, o iluzie reprezintă o percepție greșită a unei senzații existente. De exemplu, auzirea unor voci, indiferent de mediu, este o halucinație, dar auzirea unor voci în sunetul apei care curge (sau al altei surse de zgomot) este o iluzie.

O iluzie optică se caracterizează prin perceperea vizuală de imagini, care sunt înșelătoare sau care induc în eroare. Prin urmare, informațiile aduse de ochi sunt procesate de către creier pentru a crea aparent o percepție care nu corespunde cu măsurarea fizică a sursei stimul. O presupunere convențională este că există iluzii fiziologice care apar în mod natural și iluzii cognitive care pot fi demonstrate prin anumite trucuri vizuale care dezvăluie modul cum funcționează sistemele de percepție umană. Creierul uman construiește în mintea noastră o lume bazată pe informațiile pe care le obține din mediul înconjurător. Cu toate acestea, uneori, el încearcă să organizeze aceste informații într-un mod pe care-l consideră cel mai bun, în timp ce alteori încearcă să umple golurile.Acest mod în care creierul nostru funcționează constituie baza unei iluzii.

O iluzie optică: pătratul A are exact aceeași nuanță de gri ca pătratul B. (vezi tabla de șah a lui Adelson.)

Exemple de imagini iluzorii

Op-art sau op art (din engleză de la Optical art) reprezintă o direcție în artele vizuale moderne care se bazează contrastele puternice între culorile alb și negru, forme geometrice planare și spațiale, și, mai ales, pe iluzii optice.

Optical art face din percepție, din condiția „vizuală” a operei, un principiu de formare și existență a creației. Metoda de bază constă în folosirea formelor geometrice abstracte și a suprafețelor colorate, pentru a provoca în ochii privitorului efecte de mișcare și vibrație prin tehnica iluziilor optice. Înglobată adeseori în cinetism (engleză: kinetic art), op-artul își are rădăcinile în preocupările futurismului și constructivismului de redare a mișcării, ca și în cercetările percepției întreprinse de Piet Mondrian sau de artiștii de la Bauhaus.