Teoria culorii în artă,

Sumarul temei:

Aspecte introductive

Capitolul 1: Cercul culorilor, culori primare, secundare, terțiare

Capitolul 2: Culorile calde și culorile reci

Capitolul 3: Amestecul culorilor

Capitolul 4: Culorile complementare

Capitolul 5: Contraste de culoare

Capitolul 6: Armonia, acordul, gamele culorilor

Aspecte introductive 

Multora li se pare poate complicată teoria culorilor și unii termeni ca roata culorilor, culori complementare, terțiare, culori calde sau reci etc.. În realitate veți descoperi ca este chiar foarte simpla și că urmând câteva reguli veți obține rezultate mult mai bune in picturile voastre. Culoarea, dincolo de percepția și trăirea ei afectiva, este o oglinda a personalității noastre. Culoarea a devenit pentru om un mijloc de expresie, de comunicare și de proiecție a tendințelor interioare, a trăirilor și atitudinilor proprii structurii personalității sale.  

Toate aspectele teoretice și practice ale culorii în compoziția picturală pot fi aflate din studiul operelor marilor maeștrii.     

                      

Știința culorii, denumită Cromatică, include printre altele perceperea culorii de către ochiul uman, originea culorii în diversele materiale, teoria culorii în artă și aspectele fizice ale culorii. Culoarea mai are o componentă ce ține de psihologia umană însă în această postare va fi relevată mai mult componenta fizică a culorii și implicațiile sale psiho- senzoriale.

Culoarea (lungimea de undă) este doar una din proprietățile luminii, altele fiind de ex. direcția, viteza, intensitatea, coerența, polarizarea. Dintre acestea ochiul uman nu e sensibil la viteza, coerența sau polarizarea luminii, având nevoie pentru evidențierea acestora de aparate de măsură corespunzătoare.          

Teoria culorilor este folosită în pictură, grafică, design interior, machiaj, crearea vestimentației și in general in artă, în toate domeniile unde este folosită culoarea. Pentru a înţelege mai uşor şi a vizualiza această teorie, se utilizează Cercul Cromatic, o creație a lui Johannes Itten ce mai este supranumita și roata culorilor sau steaua culorilor și conține culorile spectrului solar din care este făcută lumina albă a soarelui.  

Descompunerea luminii albe a soarelui (dispersia luminii)

Obținerea culorilor spectrale (din lumina soarelui) prin prisma optică.realizată de Newton.

 El a demonstrat ca lumina albă conține mai multe culori (roșu, orange, galben, verde, albastru, indigo, violet). 

  

Culorile spectrului solar

Culoarea este undă luminoasă și materie adică senzația, impresia produsă asupra ochiului omenesc de radiațiile luminoase de diferite frecvențe precum și de aspectul colorat al corpurilor materiale. Dar culoarea mai are și o componentă estetică, este legată de sentimentele, emoțiile și de stările sufletești umane și de asemenea poartă o semnificații 

ce țin de fiecare individ cât și de aspecte ce țin de societatea umană. 

Noțiuni generale, de bază ale teoriei culorii în artă

Capitolul 1. 

Cercul culorilor: culori primare, secundare și terțiare

Cercul culorilor spectrale a lui Itten

Johannes Itten, pictor si profesor german din prima jumatate a secolului al XX-lea, a elaborat un cerc al culorilor care ilustreaza teoria constructiva despre culoare. În istorie au existat multe astfel de sisteme de studiu al culorilor sub diferite forme de cerc, triunghi, sferă etc.

Gramatica culorii. Itten a asezat culorile pe un cerc in care se inscriu: un triunghi echilateral pentru culorile primare (G;R;A ) si un hexagon pentru culorile binare de gradul I (O;Vi;Ve) Pe cerc apar și culorile terțiare, în total existând 12 culori prismatice

Roata (cercul) culorilor a apărut din simpla nevoie de a arata cu ușurință relațiile dintre culori. Regula fundamentala a teoriei este ca sunt trei culori ce nu pot fi obținute din combinarea altor culori. Acestea, rosu, galben și albastru sunt cunoscute ca si culori primare. Puteti găsi diferite variații pentru rosu, albastru sau galben. De exemplu albastru poate fi albastru cobalt, ceruleum, ultramarine sau albastru de Prusia. Rosu include rosul permanent, magenta sau de cadmiu, iar galben include cel de cadmiu, galbenul medium, cadmium light sau galbenul lemon. Toate acestea sunt culori primare, doar diferite versiuni. Nu exista noțiunea de culoare primara corecta sau greșita, fiecare variație a culorii fiind diferita, la fel ca și rezultatul obținut din amestecarea lor precum și din vecinătatea lor. Fiecare pereche de culori primare va produce o culoare diferita, chiar dacă uneori diferența este foarte mică.

CULORILE PRIMARE

Culorile de baza se mai numesc si culori primare (sau fundamentale). Ele sunt: rosu, galbenul si albastrul-R;G;A. Din amestecul fizic al acestora, in proportii diferite, pot fi obtinute toate celelalte culori. Cind toate trei sunt amestecate in cantitati egale, se produce un gri neutru, inchis (gri perfect) Culorile primare sunt cele mai pure si au o stralucire aparte fata de toate celelalte culori. Ele nu pot fi obtinute din amestecul altor culori.

CULORI BINARE DE GRADUL I sau SECUNDARE

Amestecand doua cate doua, culori primare in cantitati egale se obtin culori binare de gradul I. Acestea sunt oranjul, violetul si verdele-O;Vi ;Ve.

Culorile binare de gradul I pierd din puritate fata de culorile primare.

Orice culoare pierde din puritate cind este amestecata fizic cu o alta culoare.

CULORILE BINARE DE GRADUL II sau TERȚIARE

G+O, R=O, R=Vi, A+Vi,  A+Ve, G+Ve

Sunt 6 culori binare de gradul II sau terțiare :

G+O=galben-oranj (G.o) A+Vi=albastru-violet (A.vi)

R +O=rosu-oranj (R.o) A+Ve=albastru-verde (A.ve)

R+Vi=rosu-violet (R.vi) G+Ve=galben-verde (G.ve)

Din amestecul fizic al unei culori primare cu culoarea binara de gradul I, vecina pe cercul cromatic al lui ITTEN (culori analoge) se obtine o culoare binara de gradul II sau terțiare.

Capitolul 2 

Culorile calde și culorile reci

Pe cercul cromatic al lui Itten se disting doua zone mari de culori, deosebite intre ele. În partea dreapta avem culorile calde (g;Go;O;Ro;R;R.vi) iar in partea stinga, culorile reci (Vi;A.vi;A;A.ve;Ve;G.ve;) 

Johann Wolfgang Goethe a inceput sa studieze efectul pe care acestea il au asupra oamenilor. A descoperit ca unele culori (ex. galben) creeaza senzația de caldura si se atribuie unor emotii ca pasiunea si veselia, pe cand altele (ex. albastru) creeaza senzatia de frig si implicit sentimentele de slabiciune si frica.                               

Culorile calde dau senzatia de bucurie, lumina, caldura, apropiere, fiind asociate cu soarele, focul, plaje insorite, holde coapte. Acestea sunt: rosu, galben si oranj.

Cea mai calda culoare este oranjul, deoarece rezulta din amestecarea celor doua culori calde (rosu + galben = oranj). 

Culorile reci provoaca impresia de tristate, frig, rece, umbra, departare si sunt asociate norilor, apelor, zapezii, ghetii. Acestea sunt: albastru, verde, violet.

Cea mai rece culoare este albastrul, deoarece celelalte doua, verde si violet contin o cantitate dintr-o culoare calda.

Iluzia de spatiu intr-o pictura se creeaza asezand:

-culorile reci –  in partea de sus a suportului, pe elementele mai indepărtate (deoarece dau impresia de ușor și de depărtare)

-culorile calde – in partea de jos, pe elementele din primul plan (deoarece dau senzatia de greu si de apropiere)

Volumul obiectelor intr-o pictura se poate sugera folosind:

-culori calde in lumina;

-culori reci in umbra;                      

Mișcarea nuanțelor de culori:1= de la cald spre rece și invers, adică temperatura culorii. 2= spre alb adică saturația culorii

Pictură în culori calde

Vas pictat în culori reci

Natură statică monocromă in culori reci

Culori calde și reci amestecate cu alb și negru pentru colorarea naturilor statice

Amenajări interioare cu dominante de culori calde și reci

Peisaje cu dominante calde sau reci

Design vestimentar cu culori calde sau reci

Capitolul 3

Albul si negrul sunt numite nonculori deoarece nu pot fi folosite in amestecuri de culori pentru a obține altele noi ci numai tonuri deschise sau închise ale culorilor. Adăugand alb la o culoare o deschidem iar adaugând negru o întunecam (desi nu se recomanda folosirea negrului prea mult in pictură).

Din amestecul a doua culori primare se obține una secundara. Amestecând albastru și rosu obținem mov, din rosu si galben avem portocaliu, iar din albastru și galben avem verde. Nuanță exacta a culorilor secundare este determinata de nuanță culorilor primare și de proporțiile in care acestea au fost amestecate. Bineînțeles, dacă adăugati in amestec o culoare primara in cantitate mai mare decât cealaltă, aceasta se va vedea in rezultatul obținut. De exemplu, dacă amestecați rosu in cantități mai mari decât galben, veți obține un portocaliu roșiatic.

Există două tipuri de amestec de culori : aditiv și subtractiv . În ambele cazuri, amestecul este de obicei descris în termeni de trei culori primare și trei culori secundare (culori realizate prin amestecarea a două dintre cele trei culori primare în cantități egale). Toate culorile scăzute combinate în cantități egale fac maro închis, în timp ce toate culorile aditive combinate în cantități egale fac alb. 

- Culorile pot fi amestecate fizic sau pe retina ochiului:

1. Amestecul substractiv al culorilor fizice

Amestecul fizic al culorilor pe paleta pentru pictură 

Creioane (culori uscate)  de culori diferite

 Vopsele de culori diferite (culori umede)

AMESTECUL CROMATIC (al culorilor)

Se mai numeste si amestecul  fizic al culorilor. El se produce:

– intre  culori : (R +A ;G +Ve; R +O ; A +Vi etc )

– intre culori si nonculori: ( G +n ; R +a ; A +a ; Ve +a ; O +n ;Vi +a etc ), obtinindu-se diferite griuri colorate, inchise sau deschise.

Prin amestec fizic se pot reda umbra si lumina, efectul de spatialitate etc..

Se pot descoperi astfel foarte multe valori, tonuri si nuante rezultate din amestec fizic

De exemplu:

-tonuri  rabatute, stinse, din culoare plus negru.

O  culoare se rabate, atunci cind este amestecata  cu negru  si se degradeaza  cind este amestecata cu alb.

-tonuri in degradeu, estompate, din culoare plus alb.

-tonuri  rupte, din amestec fizic intre culorile complementare.

-nuante de culoare, din amestecul dintre culorile vecine (analoge) pe cercul cromatic .

2. Amestecul aditiv al culorilor lumină

Amestec aditiv pe un perete alb cu ajutorul unor reflectoare colorate

NONCULORILE

Albul si negru nu au calitati cromatice si de aceea se numesc nonculori.

Albul inseamna lumina nedescompusa in spectrul ei, iar negru inseamna lipsa luminii, deci lipsa culorii. Ca pigmenti insa, albul si negru au un rol foarte important in colorare.

Cu alb culorile pot fi deschise, iar cu negru culorile pot fi inchise.

Amestecind, fizic, alb cu negru in proportii diferite, pot fi obtinute multe griuri cromatice.

AMESTECUL ACROMATIC

-intre nonculori; a (alb ) + N (negru ), obținindu-se un număr mai mic sau mai mare de griuri necolorate;

Acromatismul  înseamna lipsa culorii. Albul și negrul sunt polii acromatismului.

Contrastul  dintre alb si negru este un contrast maxim de deschis-inchis.

El  se numeste  contrast extrapolar. Legatura dintre aceste valori extreme o fac griurile intermediare. 

Griuri neutre, din alb + negru

Exemple de folosire a griurilor neutre

Capitolul 4

 Culorile complementare

Culorile complementare sunt două culori opuse pe cercul cromatic care prin amestec fizic dau un gri închis perfect. Condiţia este ca una dintre ele să fie primară (roşu, galben, albastru), iar cealaltă secundară (oranj, verde, violet).

Perechile de culori complementare (opuse pe diagonala cercului cromatic): roșu-verde, galben-violet, albastru oranj și puse una lângă celaltă par să se intensifice reciproc și sporesc contrastul unei lucrări.

Amestecul culorilor complementare

• 
  
• Culorile (tentele) rupte reprezintă amestecul a două culori complementare, prin intermediul cărora se va modifica strălucirea, luminozitatea sau intensitatea culorilor devenind un gri colorat

• Amestecate  fizic, culorile complementare dau o succesiune de griuri, nuantate spre una  ori spre alta dintre cele doua culori. Printre aceste griuri, spre mijlocul scarii, apare griul perfect.

  Griurile  obtinute din amestecul a doua culori complementare se numesc ,,tonuri rupte “.

• 
  Tente rupte de galben și violet

Roșul (stânga) amestecat cu verdele (dreapta) se obțin griuri colorate (la mijloc)

 Fiecărui anotimp îi corespunde o pereche de culori complementare

Percepția culorilor în funcție de vecinătatea lor

Două culori identice pot fi percepute diferit datorită „calibrării” percepției culorilor după mediu. Cele două discuri galbene au exact aceeași culoare, dar sunt percepute ca având culori diferite.

Iluzii optice cromatice

Același pătrat gri are aspecte diferite suprapus pe  pătrate de culori diferite 

1= pătratul gri devine mai deschis pe pătratul negru 

2=  pătratul oranj devine mai viu colorat pe pătratul albastru

3=pătratul brun devi ne mai cald pe pătratul albastru

 Care din cele patru pătrate albastre este mai deschis sau mai închis?

În realitate este același pătrat:

 

Cercurile din cele două imagini sunt identice numai culoarea fondurilor diferă însă ele se percep ca fiind diferite

Cifra din cerc vizibilă prin contrast cromatic nu mai este vizibilă prin contrastul griurilor neutre.

Capitolul 5

Contraste de culoare

- Contrastul culorilor în sine apare prin alăturarea (juxtapunerea) unor culori curate. De exemplu: galben (aspect deschis) lângă albastru (aspect închis). Acest contrast exprimă bucurie, optimism, viaţă.

Contrastul culorilor în sine 

- Contrastul deschis- închis, clarobscur 

se obţine prin alăturarea unor culori cu luminozităţi diferite. Sugerează şi unele efecte impresive – de aproape, de greu – de culori închise; de departe, uşor – de culori deschise precum și de volumetrie.

Scala culorilor deschise progresiv cu alb și închise gradat cu negru

- Contrastul rece- cald 

apare atunci când se alătură culorile calde cu cele reci; efectul lui este maxim, de umbră și lumină, de apropiere- depărtare. Oranj este cea mai caldă culoare pentru că este rezultatul amestecului între două culori calde: roşu şi galben, însă albastrul este cea mai rece culoare primară

Contrastul dinamic („sportiv”) între roșu și albastru

- Contrastul de cantitate

deși verdele domină ca și culoare, macii roșii intens devin centru de interes în compoziție

Pătratul roșu deși este singurul de culoare caldă devine centru de interes față de cele trei pătrate în culori reci

 

O culoare cu cât are o întindere mai mare în tablou cu atât devine mai puternică. 

    „Un kilogram de verde este mai verde decât un gram de verde„ a spus marele pictor postimpresionist Paul Gaugain

Contrastul de calitate rezultă din alăturarea unor culori strălucitoare (saturate) şi culori tulburi (stinse) dar saturate. Contrastul este evident în funcţie de gradul egal de saturaţie. Ca şi contrastul de clar – obscur el este de fapt un efect al luminozităţii diferite a culorilor.

- Contrastul simultan  se manifestă atunci când o culoare curată reclamă fiziologic culoarea ei complementară. Aceasta se bazează pe legea complementarităţii. Fiecare culoare pură solicită complementara ei; dacă aceasta lipseşte, atunci ochiul nostru produce, ca o compensaţie, senzaţia de culoare complementară.

Când cineva se uită la o singură culoare pentru o perioadă de timp de aproximativ treizeci de secunde până la un minut, cum ar fi de exemplu roșu, și apoi se uită la o suprafață albă, acesta va vedea culoarea complementară a celor două culori, adică verde. Acest efect se întâmplă din cauza oboselii fotoreceptorilor din retină, care au fost supuși intens unei singure culori.

Iluzii optice prin contrastul simultan

Același pătrat galben verde devine  mai verde șînchis pe fondul roz și mai galben deschis pe fondul albastru

Banda albastră de mai jos apare mai închisă pe fondul deschis și mai deschisă pe fondul închis datorită contrastului simultan

 

La fel se întâmplă și în cazul non culorilor și a griurilor neutre:

Banda este gri uniform

- Contrastul culorilor complementare  rezultă din alăturarea culorilor complementare perechi. 

Natură statică cu roșu și verde (culori complementare)

Natură statică cu galben și violet (culori complementare)

Amestecul culorilor complementare, obținerea griurilor colorate

- Contrastul deschis- închis și clarobscur

Capitolul 6

Armonia. acordul,  gamele  culorilor

- Armonia culorilor

Armonia cromatică este descrisă de teoreticieni în termeni apropiaţi armoniei muzicale. Observăm ca anumite combinaţii de culori sunt neplăcute, în timp ce altele oferă privitorului o stare de bine şi chiar de plăcere, precum face şi muzica. Pentru a obţine armonia cromatica e necesar să cunoastem ce înseamnă contrastele şi schemele cromatice descoperite de specialişti sau, pur şi simplu, să ne urmăm propriul simţ artistic.

Armonia se refera la relatiile si impresiile cromatice generale ale intregii lucrari, spre deosebire de acord, care vizeaza acelasi lucru, dar la scara mica.

Orice culoare poate genera armonie, dacă este utilizată potrivit, aici vorbind despre calitate şi cantitate.

- Relații cromatice de dezacord și acord

În dreapta, roșul juxtapus verdelui în stare pură crează un dezacord între cele două culori complementare dar lângă un alt  roșu analog în stânga se realizează un acord
Pentru ca roșul să intre în acord cu verdele una dintre cele două culori trebuie atenuată iar cealaltă devine dominantă

Pictorul nu se folosește de toate culorile spectrului in stare pura; o singura culoare pura – “culoarea solista” – este in stare sa insuflețeasca o compoziție. Altfel spus, picturalitatea nu inseamnă policromie, ci acord ,i armonie.

 Pictură de Mark Rotko

ACORDURI CROMATICE

Acordul de culoare este o compunere de culori pe baza relațiilor lor logice, care pot servi drept bază pentru compoziții coloristice. acordurile pot fi formate din două, trei sau mai multe culori 

Acorduri pe cercul cromatic; între două culori opuse pe diametru, între trei culori pe triunghiuri, între trei culori colaterale, între patru culori în dreptunghi și pătrat

Acordul este un mijloc de expresie prin care elementele de limbaj se îmbină armonios pentru a crea un ansamblu unitar. Muzicianul îşi acordează instrumentul pentru a elimina notele false şi sunetele supărătoare auzului.

- În creaţia plastică, acordul este prezent însă pe toate perioada execuţiei lucrării, pentru că acesta înseamnă raportul armonic rezultat prin alăturarea culorilor.

Pictorul poate să-şi armonizeze paleta şi prin alegerea culorilor.

În pictură acordul şi contrastul contribuie împreună la crearea unui ansamblu unitar şi expresiv. De aceea vom defini acordul prin comparaţie cu contrastul.

Acordul se foloseşte pentru obţinerea unităţii compoziţionale.

Contrastul se foloseşte pentru realizarea centrelor de interes şi a accentelor în compoziţie.

Clasificarea acordurilor cromatice după metodele de realizare

Acordul dintre două sau mai multe culori diferite se obţine prin mai multe metode :

– amestecul fizic sau amestecul optic (al culorilor între care dorim să stabilim un acord )

– pasaje de culoare sau valoare ( culorile între care stabilim acordul nu mai trebuie amestecate.

– Alegerea unor pigmenţi care au tenta caldă sau rece sau care au ceva în comun.

– Dominanta cromatică se poate realiza alegând o culoare din care punem câte puţin în toate amestecurile. Culoarea dominantă se poate alege şi în raport cu subiectul compoziţiei sau semnificaţia dorită. Posibilităţile de stabilire a unui acord între culorile unei picturi sunt nelimitate şi ţin de sensibilitatea artistului.

- Acordul între 2 culori

Acordul dintre două culori complementare

- Acordol triadic format din trei culori

Acordul triadic cu roșu, galben albastru

Armonie triadică cu cele trei culori secundare de pe cercul cromatic

Monocromia

Culoridin spectrul solar amestecate cu alb (deschise, saturate) la stânga scalelor și combinate gradat cu negru spre dreapta 

Culori spectrale saturate (amestecate gradat cu alb)

Folosirea unei singure culori calde (roșul) plus alb și negru

folosirea unei singure culori reci (albastrul) plus alb și negru 

Portret monocrom în roșu, alb și negru realizat în creioane cu mină de pastel și cărbune. 

GAME  CROMATICE (de culori)

Gama  cromatica este o succesiune de culori  care nu se resping unele pe altele ci se armonizează, de  aceea in formarea gamelor de culoare ne raportam la armonie  si acord  cromatic. Gamele cromatice sunt: GAMA  SIMPLA, GAMA  COMPUSA, GAMA  TON  IN  TON, GAMA  DE GRIURI  COLORATE, GAMA  MAJORA   SI  GAMA MINORA.

GAMA  SIMPLA

Aceasta  gama se formeaza din doua  culori complementare (G +Vi; R +Ve ; A +O ; ori a unei culori  calde cu una rece ( R.O +A.Ve; G.Ve + R.O ; R.Vi + A.Ve.)

Se mai poate crea o gama simpla si prin armonizarea unei culori deschise cu atele inchise.

GAMA  COMPUSĂ

Este  o gama care se formeaza din  doua sau trei perechi de culori complementare.

Ele  realizeaza  o armonie  cromatică .

GAMA  TON  IN  TON

Este gama care se formeaza din amestecul fizic al unor culori  de aceeasi natura, de aceeasi tenta (albastru de cobalt, albastru ultramarin, albastru ceruleum, etc ) cu din ce in ce mai mult alb sau negru . Se  mai numeste si gama melodica.

GAMA  DE GRIURI  COLORATE

Aceasta  gama se obtine din amestecul unei perechi de complementare plus alb si negru, in cantitati diferite. Este procedeul obtinerii celor mai frumoase griuri colorate.

GAME  MAJORE   ȘI  MINORE

Gamele de culoare pot avea  si valente majore sau minore. O gama majora sau minora este determinata  de dominanta uneia sau alteia din  componentele cromatice.

Gama majora este constituita din culori calde ca dominantă:

cea minora din culori reci, ca dominantă:

Doua  tablouri  pot fi la fel de valoroase indiferent  de dominanta cromatica.

 DOMINANTA  DE  CULOARE

In  orice gama de culoare trebuie sa existe o dominanta. Ea este culoarea sau grupul de culori care predomina intr-o lucrare.

DOMINANTA  CROMATICA la gamele  cromatice

Culorile  se armonizeaza conform anumitor criterii: de luminozitate, de complementaritate,(R-Ve; G-Vi; A-O ),ca si prin contrastul  cald-rece (R.O si A.Ve; G.Ve si R.O; R.Vi ;si a.Ve )

In toate cazurile, conditia este ca una din culori sa domine, fie ca intensitate cromatica, fie ca intindere. Culorile se acorda intre ele daca:

-sunt  de aceeasi natura (albastru  ultramarin, albastru de cobalt, albastru ceruleum etc ), adica pornesc de la caceeasi tenta;

-sunt de aceeasi valoare (rosu inchis si albastru inchis etc ), adica au acelasi grad de luminozitate;

– sunt de aceeasi intensitate (rosu vermilon  si albastru de p Prusia etc ) adica au saturatie.

EFECTUL SPAȚIAL AL CULORILOR 

 

Culorile se degradează (saturează) în perspectivă

Albul și negrul sunt pasaje între siluetele colorate în culori prismatice în compoziția dinamică

 Efectul de spațialitate al griurilor neutre de alb și negru