Iluzii optice artistice
Iluzii optice în artă
Lumea lui Escher
O iluzie este o denaturare a simțurilor, dezvăluind modul în care creierul uman organizează în mod normal și interpretează stimuli senzoriali. Deși iluziile denaturează realitatea, ele sunt, în general împărtășite de majoritatea oamenilor.
Iluziile pot să apară pentru oricare dintre simțurile umane, dar iluziile vizuale (iluzii optice) sunt cele mai cunoscute și înțelese. Accentul pus pe iluziile vizuale apare deoarece văzul domină de multe ori celelalte simțuri. De exemplu, persoanele care urmăresc un ventriloc vor percepe vocea ca venind de la marionetă, deoarece pot să vadă gura marionetei rostind cuvintele.
Unele iluzii sunt bazate pe presupuneri de ordin general pe care le face creierul în timpul percepției. Aceste presupuneri sunt generate de principiile de organizare (de exemplu, gestaltismul), de capacitatea unui individ de percepție în adâncime și de percepție a mișcării și de mișcare și percepție, și de constanța perceptivă. Alte iluzii sunt cauzate de structurile senzoriale biologice din corpul uman sau de condiții din afara corpului într-un anumit mediu fizic.
Termenul iluzie se referă la o formă specifică de distorsiune senzorială. Spre deosebire de o halucinație, care este o denaturare în absența unui stimul, o iluzie reprezintă o percepție greșită a unei senzații existente. De exemplu, auzirea unor voci, indiferent de mediu, este o halucinație, dar auzirea unor voci în sunetul apei care curge (sau al altei surse de zgomot) este o iluzie.
Op-art sau op art (din engleză de la Optical art) reprezintă o direcție în artele vizuale moderne care se bazează contrastele puternice între culorile alb și negru, forme geometrice planare și spațiale, și, mai ales, pe iluzii optice.
Optical art face din percepție, din condiția „vizuală” a operei, un principiu de formare și existență a creației. Metoda de bază constă în folosirea formelor geometrice abstracte și a suprafețelor colorate, pentru a provoca în ochii privitorului efecte de mișcare și vibrație prin tehnica iluziilor optice. Înglobată adeseori în cinetism (engleză: kinetic art), op-artul își are rădăcinile în preocupările futurismului și constructivismului de redare a mișcării, ca și în cercetările percepției întreprinse de Piet Mondrian sau de artiștii de la Bauhaus.