Clasa IX A, C, Arta Egiptului antic

Arta Egiptului antic

Arta egipteană antică, se dezvoltă între secolul al XXXI-lea î.Hr. și secolul al IV-lea d.Hr. cuprinde pictura, sculptura, desenele și caligrafia pe papiruși, faianța, bijuteriile, fildeșurile, arhitectura, și alte forme de exprimare artistică. Arta era foarte conservatoare, stilul schimbându-se foarte puțin de-a lungul timpului. O mare parte a artei care a supraviețuit provine din morminte și monumente, oferind mai multe informații despre credința egiptenilor în viața de apoi. În limba egipteană nu exista un cuvânt pentru „artă”. Arta avea un scop funcțional, care era legat de religie și ideologie. Arta egipteană antică a înfățișat o viziune idealizată, nerealistă asupra lumii, având un caracter religios și funerar. Nu exista o tradiție a expresiei artistice individuale, pentru că arta avea unui scop mai larg și cosmic de menținere a ordinii. Arta antică egipteană a exercitat o influență considerabilă asupra tuturor civilizațiilor cu care a venit în contact. 

Nebamun la vânătoare de Ibiși cu soția și fica în delta Nilului, pictură

În Egiptul Antic s-a dezvoltat unul dintre cele mai vechi si de lunga durata centre de arta ale antichitatii. Atat conditiile geografice cat si imprejurarile istorice ale Egiptului au fost favorabile dezvoltarii artei. Egiptul este o regiune cu resurse naturale bogate, considerat un dar al Nilului. Datorita așezarii sale geografice, inconjurat la sud si vest de deșerturi, iar la nord de Marea Mediterana, Egiptul a fost ferit multă vreme de invazii puternice și a devenit unul dintre centrele cele mai importante ale artei antice. Istoria artei egiptene antice poate fi urmarita aproape fara intrerupere de la sfarsitul mileniului al IV-lea i.Hr., cand se pun bazele statului egiptean, si pâna in anul 525 i.Hr., cand Egiptul este cucerit de perși și îsi pierde astfel independența.

Arta egipteană s-a dezvoltat in stransă legatură cu religia si in special cu cultul morților, element de baza al religiei egiptene. Egiptenii credeau ca o parte a fiinite omenesti, numita “ka”, nu piere odata cu trupul, ci continua sa traiasca, avand aceleasi nevoi ca si defunctul inainte sa moara. Pentru ca aceasta parte sa se poata intoarce in trupul din care a plecat, se luau masuri speciale pentru ca el sa nu se descompuna si sa nu putrezeasca. In acest scop, trupurile mortilor erau imbalsamate cu diferite substante si transformate in mumii. Tot ca mijloace de prevedere se depuneau inmorminte statuile defunctilor, pentru a inlocui trupurile, in cazul in care acestea totusi se vor descompune, si se construiau morminte masive, pentru a apara ramasitele funerare o vreme cat mai indelungata. Aceasta practica a dus la dezvoltarea arhitecturii, sculpturii si picturii cu caracter religios-funerar, care aveau drept scop, potrivit cerintelor cultului, sa preamareasca inainte de toate pe faraoni, socotiti zei, si aristocratia. Saracii nu se bucurau de acest cult deosebit, ci erau ingropati direct in pamant, in cosciuge simple. Impiedicata in dezvoltareea ei de nevoile stricte de cult si interesele de consolidare a ordinii de stat, creatia libera din vechiul Egipt a fost limitata, iar artistii au fost obligati sa respecte in operele lor regulile sau canoanele impuse de religie. Aceste restrictii au dat artei egiptene un aspect caracteristic bazat pe reguli și canoane.
Principalele canoane
Potrivit canoanelor stabilite, in basorelief si in pictura marimea personajelor era fixate in functie de rangul lor social. Astfel, imaginile faraonilor si ale zeilor erau de cateva ori mai mari decat cele ale oamenilor din popor. Capul si picioarele figurilor erau prezentate din profil, iar ochii, umerii si pieptul erau vazute din fata. In sculptura, personajele erau asezate in pozitii frontale, astfel incat o linie perpendicular poate imparti corpul omenesc in doua parti absolute egale. Cu toate acestea, constrangerile religioase si existent canoanelor nu au putut mentine arta egipteana neschimbata. Transformarile social-economice care au avut loc in Egipt de-a lungul veacurilor au produs modificari insemnate in creatiile artistice, operele de arta deosebindu-se de la o epoca la alta si chiar diferentiindu-se in cadrul aceleasi epoci. In reprezentarea zeilor, a faraonilor si a aristocratiei, exigentele si constrangerile religioase erau insa mai mari si deci modificarile sunt mai putin vizibile; in schimb, in reprezentarea oamenilor din popor, creatia artistica era mai libera, iar apropierea de realitate mai evident. Din aceasta cauza, in arta egipteana deosebim doua cercuri tematice: un cerc tematic hieratic si sacru, in care apar reprezentati zeii, faraonii si aristocratii, si un cerc tematic realist si popular, in care este reprezentat poporul.

Templu și mormânt semihipogeu al regineui Hatșepsut, Deir-el-Bahri

Arhitectura. Arhitectura religioasă și funerară este reprezentatativă datorita concepției religioase politeiste și credinței în viața de apoi. Ea cuprinde: templele de cult religios, mormintele (construcții funerare): piramidele (primele în trepte, apoi romboidale și în final piramidale) mastabalele (parte terestră și parte subterană legarte de puțuri de acces) templul funerar săpat în stâncă (hipogeu sau semihipogeu) Piramidele. La inceput au fost construite din blocuri mari de piatra neșlefuită, cu pereții exteriori in trepte. Mai tarziu au fost netezi si șlefuiți. Piramida cea mai veche se afla langa Gizeh, la Sakkarah. Pe platoul de la Gizeh unde se afla renumitele piramide ale lui Keops, Kefren,Mikerinos. 

Exemple importante: Mastabalele de la Abidos, Piramida în trepte de la Sakkarah, Piramida romboidală de la Dașur,  Ansamblul de la Giseh,  Templul funerar al Reginei Hatșepsut, al lui Ramses al II-lea, Mormântul lui Tutankamon din Valea Regilor.                      

Sculptura este un domeniu important ce se manifestă în tehnicile: rondboss (statui de mari și mici dimensiuni), basorelieful și relieful ce decorează pereții mormintelor sau a templelor sub formă de frize. Tematica sculpturii e diversă (faraoni, zei, oameni, animale). Statuile rondboss ce intruchipeaza faraonii sunt reprezentate in două pozitii: pe tron cu picioarele lipite, cu bartele pe tron și în picioare , cu bratele  pe piept, cu picioarele liptite, cu privirea inainte. Materialele folosite: lemn, piatră, metal.

Canoanele folosite: Hieratismul, trupuri încremenite și chipuri fără expresie ale personajelor reprezentate. Frontalismul, vederea din față (frontală) a personajelor. Supradimensionarea, repreprezentarea zeilor și a faraonilor mai mare decât a celorlalte personaje.  

Statuete renumite: Ka-Aper, Scribul, Capul lui Nefertiti, Faronul Kefren, Ramses II, Principesa Tui, Masca lui Tutankamon, Paleta lui Narmer, Triada lui Mikerinos, Reliefurile de la mastabala din Sakkarah.    

Paleta lui Narmer
  

Obelisc

Scribul

Faronul Mikerinos și soția sa

Triada lui Mikerinos

                                                             

Pictura

Pictura egipteană are rolul de a decora interiorul templelor, al palatelor și al mormintelor. Pictura se confunda la inceputurile artei egiptene cu relieful . Treptat, pictura murala capată o amploare speciala și ia locul reliefului. Se practica tehnica frescei , iar scenele sunt asezate în frize pe toata suprafațta peretelui de la sol la tavan .
La fel ca arhitectura si sculptura, și pictura egipteana era subordonata unei ideologii religioase sau politice, trebuia să respecte tradiția si canoanele respective. Desi integrat in categoria meșteșugarilor, artistul se bucura totusi de o oarecare considerație mai ales că făcea parte din randurile scribilor însă pictorul nu uita scopul utilitar religios al artei sale.
Ca și în cazul reliefului, tematica este foarte bogată, cu scene variate din viata cotidiană ( banchete, dansuri , intreceri sportive , diferite ocupații etc.). Funcționează legea frontalismului și uneori hieratismul. personajele sunt statice sau surprinse în diferite miscari in functie de actiunea desfasurata . Se încearcă o incadrare în perisaj și chiar o asezare pe etaje a personajelor pentru a sugera adancimea. Desenul este dominant, linia neagră conturează accentuat formele , culorile sunt așezate în pata uniformă , fără nuanțări care să dea impresia de volum. Ca și la relief, se observă o diferență între simplitatea si schematismul reprezentarilor umane și corectitudinea si mulțimea detaliilor în redarea animalelor.
Se observă apariția unor elemente simbolice sau magice si diversificarea paletei cromatice, folosindu-se, pe lângă culorile primare, complemetarele, contrastele de inchis-deschis și griurile colorate .
Când fresca ocupa locul dominant in decorarea templelor, mormintelor și palatelor, se observă o modificare a culorilor care devin mai transparente, chiar nuanțate, ceea ce oferă o mare picturalitate. 

Exemple de
arhitectură: 

Sală hipostilă

Piramida în trepte de la Skkarah

Obelisc

Mormântul hipogeu, Ramses II, Abu Simbel, Egipt

 

Aleea Sfincșilor

Fațadă templu

Intrare templu, reconstituire

Colonadă

Coloană pictată cu capitel în formă de lotus 

Capitel floare de lotus

Principalele temple în Egipt

Exemple de sculptură:

Menkaura (Mykerinos) și soția

Reliefuri

Ka -Aper

Scribul

Masca lui Tutankamon

Faraonul Kefren

Prințul Rahotep și soția

Ramses II

La British Museum

Masca principesei Tuyu

Triada lui Menkaura

Arhitectura, sculptura și reliefurile pictate

Neferiti, sculptură 

Intrare în templu, reconstituire

Capitel

Exemple de pictură:

Zei egipteni

Gâștele de la Meidum

Exemple arte decorative:

Podoabe

Cufăr

Tronul lui Tutankamon

Temă: elevii vor desena un exemplu reprezentative la alegere din arta Egiptului antic pe o pagină A4 în tehnici grafice și vor scrie câteva date importante (denumire, locație, datare, tehnica artistică ș.a.) în blocul de schițe ce va fi prezentat pentru evaluare la oră. 

Temele efectuate se vor prezenta pentru evaluare in clasă (sau se vor trimite pe Email, Messenger, WhatsApp sau pe Blog)

Tema  2 (opțional): Se poate realiza un montaj de 3,4 desene sau o compoziție în desen colorat pe hârtie A3 sau pe o coală 50x70 cm din cele mai reprezentative picturi, sculpturi, din arhitectură și artele decorative (mobilier, podoabe, ornamente)

Exemple de desene: din pictură, sculptură, arhitectură, arte decorative

Masca lui Tutankamon

Coloana egipteana foarte inalta este construita din piatra. Ea indeplineste o functie de sustinere (portanta) si decorative prin forma speciala a fusului sau capitelului. Fusul este cilindric cu suprafata neteda sau fasciculate imitand tijele de flori. Coloanele sunt colorate in rosu, albastru, verde sau galben si inscriptionate cu hieroglife. Capitelurile sunt inspirate din flora locala (lotus, palmier) sau reprezinta capete de zeite (Hator si Isis). 

Ramses II

Piramidele de la Giza

Proporții

Templele sunt de plan rectangular si compuse din mai multe spatii. Intrarea in templu este strajuita de doi piloni in forma in forma de trunchi de piramida (de care sunt alipite statui uriase de zei), este precedata de o alee de acces cu statui de sfincsi avand langa intrarea principala un obelisk pe care sunt inscrise hieroglife ce povestesc viata zeului. Dincolo de poarta inalta si ingusta a templului se afla o curte interioara unde sunt asezate altare de rugaciune in coridoare acoperite si sustinute de coloane. Aceasta curte este singurul loc in care pot patrunde credinciosii pentru a aduce ofrande si a se ruga zeilor. Dupa curtea interioara urmeaza sala hipostila cu o multime de coloane uriase decorate cu picture sau hieroglife si sanctuarul compus din mai multe camere si coridoare secrete. In cea mai indepartata si intunecoasa dintre ele se afla statuia zeului. Templul de cult este o constructie monumentala de foarte mari dimensiuni si proportii uriase. El este construite pe baza sistemului stalp (coloana) – grinda, system preferat de multi constructori din antichitate. Cei egipteni nu cunosteau arcul sau bolta.