Istoria artelor și arhitecturii, Desen, Crochiuri, Culoare: Pictori francezi Rococo

Mari pictori francezi ai stilului rococo din secolul XVIII

Watteau. Boucher, Fragonard, Chardin

Watteau- Plăcerile balului

Jean-Antoine Watteau

(1684–1721) pictor francez, inițiator al stilului rococo. Picturile lui Watteau creează o atmosferă ireală, înfățișând o fericire intangibilă. Curtea regală și teatrul erau temele predilecte ală artistului. Tehnica utilizată și preferința pentru culorile vii îi constituie un omagiu adus lui Rubens, însă stilul elegant și sensibilitatea lirică aparțin în întregime lui Watteau. Melancolia și sentimentul efemerității transpare întotdeauna în scenele aparent idilice. Watteau joacă un rol fundamental în înnoirea picturii franceze și devine creatorul unui nou gen, intitulat „serbări galante”, popular în arta rococo-ului. Dacă nu avem suficient de multe date pentru a reconstrui în amănunt viața artistului, operele sale reprezintă o sursă remarcabilă de informații referitoare la mediile pe care le-a frecventat. Watteau s-a aflat încă de la început în mijlocul acelei noi mode a sărbătorilor nesfârșite : teatrul, muzica și opera, academiile rafinate și balurile aristocraților, formează subiectele tablourilor. Parisul este cel mai bun loc de întâlnire al actorilor de comedie, al poeților și cântăreților. Din această atmosferă, pictorul desprinde umorul și melancolia, peripețiile amoroase care vor transpare din toate operele sale. Bazându-se pe tehnica culorii, moștenită de la Rubens și maeștrii venețieni, Watteau creează scene a căror temă o reprezintă întâlnirea într-un decor de pădure sau parc a unui grup de tinere doamne cu amanții lor, care se lasă în voia discuțiilor rafinate despre dragoste și aspirații, dezvoltând noul stil denumit „sărbători galante”. Schițele și desenele sale sunt foarte importante alături de pictura sa ce deschide drumul lui Boucher și Fragonard în artă.

Picturi renumite: Îmbarcarea spre Cythera-1717, Pierrot (Gilles)-1719, Firma lui Gersaint-1720, Indiferentul-1717, Plăcerile balului-1717.

Watteau- Îmbarcarea spre Cythera

Watteau- Gilles (Pierrot)

Watteau -Firma lui Gersaint

François Boucher (1703 -1770) pictor francez, reprezentant al stilului rococo, portretist remarcabil, renumit pentru picturile sale idilice și senzuale, cu tematică bucolică sau alegorică. Reflectare fidelă a vieții de curte a Franței din timpul domniei regelui Ludovic al XV-lea, opera lui exprimă gusturile societății, atmosfera și stilul de viață al unei epoci dominate de hedonism și erotism. Talentul multilateral al artistului transpare din opere dintre cele mai variate. Boucher a fost un creator de scene pastorale, a realizat un număr mare de peisaje, scene de viață, portrete și tablouri cu tematică mitologică, a proiectat tapiserii, decoruri de teatrale și figurine de porțelan. Provenind dintr-un mediu social modest, Boucher a reușit să facă o carieră extraordinară: a lucrat pentru regele Ludovic al XV-lea, pentru metresa acestuia, marchiza de Pompadour, pentru manufacturile regale, pentru curțile regale ale altor țări, pentru colecționari particulari, tablourile sale fiind primite cu entuziasm de public și de critici.A realizat desene remarcabile.

Opere celebre:Teme mitologice și alegorice: Diana ieşind din baie- 1742. Portrete: Marchiza de Pompadour-1756. Teme erotice: Odaliscă brună-1745. Peisaje diferite

Boucher-Diana la baie

Mica grădinăreasă

La pescuit

Odihna

Tânără fată cu trandafir

Jean-Honoré Fragonard (1732 - 1806) pictor francez, reprezentant al stilului rococo din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Totuși, deoarece a creat în toate stilurile epocii, nu poate fi perfect încadrat într-un anumit curent. Fragonard a fost un pictor al scenelor de dragoste subtile și frivole în genul "fêtes galantes", abordând teme îndrăznețe, care nu dăunează totuși înțelegerii caracterului inovator al creației artistului. Când pictează portrete, impresionează prin îndemânarea extraordinară, iar tablourile sale cu teme istorice uimesc pe reprezentanții neoclasicismului academic.

Fragonard a exercitat o influență indiscutabilă asupra unor mari pictori din epoca sa, are câțiva admiratori frecvenți printre pictorii secolului al XIX-lea. mai ales Renoir . A fost un desenator virtuos ale cărui lucrări se numără printre marile realizări ale vremii sale și oferă o reevaluare modernă a operei sale grafice. Opere alese: Leagănul-1767, Declaraţia de dragoste, Zăvorul-1780, Inspiraţia-1769, Fată citind-1775, Femei la scăldat-1765

Fragonard- Marchiza de Pompadour

Fragonard- Leagănul

Fragonard- Zăvorul

Jean (Baptiste) Siméon Chardin (1699 - 1779) pictor francez, considerat ca unul din cei mai mari artiști ai secolului al XVIII-lea. Este în special cunoscut ca maestru al naturilor moarte, al scenelor de viață și al portretelor, domenii în care talentul artistului s-a desfășurat în toată splendoarea lui. Stilul lui Chardin este atât de personal, încât nu poate fi asociat unei anumite perioade strict delimitate. Artistul activează în Franța în epoca rococo-ului, în același timp cu Boucher, Fragonard și Watteau, opera lui însă se caracterizează prin simplitate și realism subtil, care va iniția un curent burghez în pictura franceză. Tematica și stilul său este opus altor pictori francezi din epocă. Particularitatea artei lui Chardin tinde spre straturi mult mai profunde. În cadrul naturilor moarte artistul iese în afara convenției dominante în ceea ce privește tematica. Naturile moarte ale lui Chardin sunt lipsite de orice simboluri sau anecdotă, ele sunt un exemplu de moderație și simplitate, artistul renunță la pitorescul decorativ în favoarea unor motive comune. Opere alese: Naturi moarte: Vas de aramă -1734, Coșul cu smeură-1760, Borcanul cu măsline-1760, Brioșa-1763, Calcanul-1726. Portrete: Băiat cu titirez-1737, Femeie curăţind gulii sau Bucătăreasa-1739, Autoportret lângă șevalet, pastel-1779 ș.a.